De ce înşeală bărbaţii?

Cum, ce ce? De porci ce sunt, d-aia, fiindcă altfel cum ar putea s-o facă? Adică tu, femeie, găseşti un terchea-berchea, un nenorocit, un nemernic, de care te-ndrăgosteşti, da, pentru că eşti o proastă, o tembelă, o cretină, şi, după ce-i face idiotului ăla toate voile, toate capriciile, îi speli izmenele, îi faci de mâncare, îi faci ... - da’ ce nu-i faci?-  în primul rând îi oferi o altă perspectivă asupra vieţii, faci din el un om, îl educi, că tâmpita aia de mă-sa numai de asta n-a avut timp, îl ajuţi să se despartă de idioţii ăia cu care mai ieşea la o bere, faci din el un om activ şi responsabil (oare), îl sprijini necondiţionat, oricând, îl ajuţi să urce pe scară ierarhică, îi pui ordine în finanţe şi îl înveţi să fie un om econom şi cumpătat, renunţi, de dragul lui, până şi la numele propriu, adică încetezi să mai fii tu însăţi, ei, după toate astea, ce găseşte mai cu cale să facă animalul ăla? Să şi-o tragă cu nu-ştiu-ce curviştină ordinară, care nici nu se compară cu tine, nici la aspect, nici la îngrijire, nici la nimic, că de pregătire nici nu mai poate fi vorba. Păi, futu-i mama lui de bestie, dacă şi-ar fi găsit, aşa, o femeie de condiţie, o femeie de valoare, cum ai făcut tu, cu şeful lui direct ... da, dar era vorba de promovarea boului, de avansarea lui, de mai mulţi bani în casă, de prestigiu social, de toate astea la un loc, şi oricum rămânea în familie ... dar, aşa, să se reguleze cu curva de baby-sitteriţă, care, chipurile, a venit ca să aibă grijă de copil, dar a urcat şi pe tac’su, sau cu nespălata aia de secretară ... asta chiar nu se poate ierta. Ce porc, ce animal, ce nesimţit!

Da, chiar, de ce înşeală bărbaţii? De ce? Asta e o întrebare pe care ei, bestiile, nu şi-o pun niciodată. La ei întrebarea e: de ce nu? Ei nu au nevoie de un motiv, ei au nevoie de un pat, şi, dacă nu-l au, merge şi-o banchetă. Da, ăştia-s bărbaţii, nişte gunoaie, nişte otrepe, nişte târâturi, dar ei arată cu degetul după noi şi ne zic curve, dar ei, ei ... aţi văzut, aţi auzit de vreun curv? Nu, ei sunt sfinţi, ei sunt victime, ei sunt ... dracu’ să-i ia pe toţi!

Acu’, fetelor, vă întreb, aţi întâlnit vreodată o femeie care să vorbească astfel, mă rog, cu notele ei personale? Sunt sigur că da. Şi aşa-i că, după un timp nu prea lung, femeia respectivă şi-a găsit un alt partener, un om blând, bun, înţelegător, ba poate şi cu mulţi bani, cu poziţie, într-un cuvânt, un om cu totul şi cu totul deosebit, adevărata ei jumătate, sufletul-pereche, omul care a ştiut s-o readucă la viaţă, care a recreat-o ca persoană, care a reînvăţat-o să trăiască, care i-a demonstrat frumuseţea vieţii, care a făcut-o să se simtă că o regină şi alte bla-blauri? Şi, nu-i aşa că, după un timp surprinzător de scurt, prinţul fermecat s-a dovedit a fi, de asemenea, o broască râioasă care şi-a bătut joc de ea, de inocenţâ ei, de buna ei credinţă, de dragostea ei nemărginită? 

În general, femeile au exact partenerii pe care-i merită. În general, bărbaţii au exact partenerele pe care le merită. Cine e singur, ori e prea bun, ori e prea prost, dar în rest, cum e turcul şi pistolul, sau orice sac îşi află petecul.