duminică, 10 iulie 2011

Antizodiacul feminin: semnul caprei

0
Semnul caprei este unul din cele mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi, din tot antizodiacul feminin, dar, parcă niciodată nu au existat, procentual, atât de multe femei născute sub acest semn zodiacal.

Femeile-capre pot fi foarte uşor recunoscute după câteva semne distinctive, şi anume:

1. În primul rând, femeile-capră au un miros specific inconfundabil, foarte pronunţat. E un miros puternic, nicidecum fad, slab dulceag, cu vagi esenţe florale – caprele sunt, prin excelenţă, romantice, consumând, cu aceeaşi naturaleţe, orice fel de buruiană cu petale, sepale, stamine şi corolă; pistilul poate lipsi – combinate cu un damf năucitor de brânză de capră îndelung maturată. Crearea unei astfel de bombe olfactive este secretul exclusiv al caprei respective şi constă, se pare, într-o igienă personală lejeră, combinată cu utilizarea, cu mult rafinament, a unor deodorante exclusiviste, de origine libiană sau rusească, procurate, cu mare noroc, din locaţii selecte precum bazarul din Stambul sau complexul Europa, sau dăruite de iubiţii lor, în cantităţi mergând de la câteva sute de grame în sus, la fiecare ejaculare pulverizare.

2. Femeile-capră au, de asemenea, o inteligenţă limitată, mediocră sau submediocră. Urăsc matematica, fizica, ştiinţele în general, iar, în ceea ce priveşte limba română, din cauză că behăitul lor este, mai întotdeauna în e: bee-beee, şi niciodată în i, nu pot, pur şi simplu să înţeleagă când se scrie „copii” şi când „copiii”. Se pare că mai mult de jumătate din fetele care au picat ultima ediţie a bacului funerian stau sub semnul acestui semn antizodiacal.

3. Din punct de vedere fizic, două lucruri atrag imediat atenţia la o femeie-capră, şi anume picioarele lor frumoase, atletice, cu ajutorul cărora poate efectua salturi lungi, pline de graţie, de pe un pisc de stâncă pe altul, sau dintr-un pat în altul; şi bustul, de regulă bine dezvoltat, ca al oricărei alte rumegătoare.


Motivul caprei este binecunoscut din literatura universală. Bunăoară, în povestea – care nu e, nicidecum, o simplă poveste – „Capra cu trei iezi”, autorul, se pare un fin cunoscător al acestui tip de femei, frecvent întâlnite în est, dar nu numai, ne prezintă nu o capră oarecare, ci un prototip al caprei universale. În povestea respectivă – îi spun şi eu poveste, că aşa e cunoscută, dar, repet, e orice altceva, e teză de doctorat în psihologie socială, e capodoperă de gen, e ce vreţi voi, dar nu poveste – în povestea respectivă, spuneam, se face vorbire de o capră care are trei iezi, trei copii, carevasăzică, concepuţi, aproape sigur, cu trei bărbaţi diferiţi – în poveste nu se face nicio referire la tatăl vreunuia dintre ei . Doi dintre aceşti copii prezintă deja semne clare de retard mental sever, iar despre cel de-al treilea nu se poate spune, încă, mare lucru, datorită vârstei sale fragede. Neavând, se pare, ocazia, de a-i cunoaşte pe taţii primilor săi trei copii, capra din poveste pleacă, desigur, la club, unde, speră ea, îl va putea cunoaşte pe tatăl celui de-al patrulea. În urma sa, copii rămân sechestraţi în casă, cu interdicţii clare de a ieşi afară sau de a primi pe cineva înăuntru. Dar, spre nenorocul ei şi al nefericiţilor ei copii, toate mişcările ei sunt atent monitorizate de un fost amant, un lup dezaxat şi pedofil, care profită de îndelungata ei absenţă pentru a-i abuza, în mod josnic, fizic şi emoţional progeniturile. Anormalul îşi postează, apoi, abominabilele isprăvi, pe facebook şi Hi5 în geamurile bordeiului (engl. windows). În mod bizar, deşi, chipurile afectată de sodomizarea copiilor săi, capra consideră potrivit să dea o masă mare, un ospăţ, la care, bineînţeles, lupului pedofil îi este rezervat un loc de mare cinste. La ospăţ, lupul se înfruptă din toate bunătăţile pregătite personal de harnicele copituţe ale fostei sale iubite, dar se face mangă şi, în loc să-şi aprindă o ţigară, nu reuşeşte decât să-şi dea foc unei cămăşi. „Ajutor, ajutor, să vină pompierii”, strigă, disperat, lupul, dar, de unde dracu’ să mai apară vreunul, că îi disponibilizase Igaş pe toţi, cu o săptămână înainte. Apar, în schimb, cameramanii de la ProTV, ZeroTV, ManeaTV şi alte teveuri, care filmează în direct mistuirea lupului pedofil în flăcările iadului. Mai târziu, pe televiziunea proprie, DD promite un serial în 2000 de episoade în legătură cu „incendiul criminal din strada Caprei”, iar invitatul de onoare, un popă gras şi deosebit de nervos, lansează un ultim apel către ţară: „întoarceţi-vă odată la credinţă, pocăiţi-vă, futu-vă-n gură de sodomişti scârboşi, altfel pe toţi vă vor arde flăcările iadului, cum aţi văzut în direct pe postul nostru de televiziune, aşa să ne-ajute Dumnezeu”.

Ce-ar mai fi de adăugat la această genială descriere? Nimic altceva decât faptul că, în general, femeia-capră e o creatură iresponsabilă, o mamă mizerabilă, o soţie de coşmar, şi o amantă jalnică, dar mereu în căutarea unei „relaţii stabile”, şi mereu dezamăgită de calitatea bărbaţilor pe care are ocazia să îi întâlnească. Lucru perfect explicabil atâta vreme cât ultima relaţie „serioasă” a caprei s-a terminat brusc, după vreo trei luni, timp în care dobitocul respectiv s-a ales cu o mândreţe de coarne de cerb lopătar, de care nu se poate dezbăra nici acum.



Caprele pot fi întâlnite, în general, peste tot, de la cătunele din vârf de munte până la cluburile de fiţe din buricul târgului. Nu sunt extravagante, nu au preferinţe sofisticate, sigur, ar prefera puţină iarbă, dar, dacă aceasta lipseşte, consumă orice, chiar şi coceni de porumb. Nu au niciodată un ban în buzunar, dar au o grămadă de conturi, în general pe haifaiv, simpatie.ro, matrimoniale şi cine mai ştie unde. Speră că, într-o zi, vor întâlni, în sfârşit, bărbatul ideal, care va fi capabil să le aprecieze la adevărata valoare – care-o fi aia? – şi să răspundă cu aceeaşi monedă sentimentelor lor sincere şi profunde ... dar nu şi stabile. Din păcate – asta e soarta lor – nu reuşesc să întâlnească decât lupi flămânzi, imorali, carnivori, şi pe deasupra, şi urât mirositori.



Cu înaintarea în vârstă, aceste rumegătoare, triste în fond, încep să îmbătrânească, sânii, altădată provocatori, atârnă ca nişte curele, picioarele nu mai sunt atât de ferme, copleşite de suprasarcina indusă de un cur ca un acoperiş de pagodă, iar botul se umple de riduri adânci şi fire de păr nedorite, cu aspect căpresc. Nici lupii tineri nu se mai arată interesaţi de asemenea baborniţe, când pădurea e plină de bunăciuni cu mers săltat, astfel că, în final, caprele sfârşesc deseori într-un mariaj de convenienţă cu un fost căprar idiot, acum disponibilizat şi tăietor de frunză, asta când nu ajung direct pe masa nu-ştiu-cărui măcelar, caz în care se transformă direct într-o ştire de la ora 5.

No Response to "Antizodiacul feminin: semnul caprei"

Trimiteți un comentariu