sâmbătă, 11 iunie 2011

O femeie fenomenală

0
Am învăţat că, indiferent de se întample, oricât de rea ne pare ziua de astăzi, viaţa merge înainte, şi totul va fi mai bine mâine. 

Am învăţat că poţi spune multe despre o persoană după modul în care face sau nu face faţă la trei situaţii: o zi ploioasă, pierderea bagajului şi globurile sparte din pomul de Crăciun.

Am învăţat că, indiferent de natura relaţiilor tale cu părinţii, le vei simţi lipsa atunci când vor pleca din viaţa ta.

Am învăţat că a face bani pentru un trai bun nu e acelaşi lucru cu a trăi viaţa din plin.

Am învăţat că viaţa îţi dă, uneori, a doua şansă.

Am învăţat că nu ar trebui să mergi prin viaţă cu câte o mănuşă de prins mingea în fiecare mână, trebuie să arunci şi ceva înapoi.

Am învăţat că, ori de câte ori iau o hotărâre cu inima deschisă, e cea mai bună decizie pe care o pot lua.

Am învăţat că, oricâtă durere aş simţi, nu trebuie să devin o durere, sau o povară pentru ceilalţi.

Am învăţat că, în fiecare zi ar trebui să mângâi sau că consolez pe cineva. Oamenii se bucură de o îmbrăţişare sau de o bătaie prietenească pe umăr.

Am învăţat că oamenii uită ceea ce ai spus, sau ce ai făcut, dar nu uită niciodată cum i-ai făcut să se simtă la un moment dat.

Am învăţat că măsura unei vieţi nu e dată numărul de respiraţii, ci de cel al momentelor care îţi taie respiraţia.

Nu, nu eu am spus cuvintele de mai sus, ci Maya Angelou, o femeie extraordinară, pe care o iubesc mult. Şi ea mă iubeşte la fel de mult, de vreme ce mi-a dedicate poezia de mai jos. Nu, n-a scris această poezie doar pentru mine, ci pentru toate femeile fenomenale de pe această planetă.

Da, o iubesc pe Maya Angelou, şi ea mă iubeşte pe mine. Mă iubeşte mult, de vreme ce mi-a dedicat această poezie:

Femeie fenomenală
 
Femeile frumoase mă întreabă care e secretul meu,
Fiindcă eu nu sunt drăguţă sau şi nu arăt ca un top-model,
Însă, când am început să le răspund
Ele au crezut că mint.

Le-am spus:
Secretul meu e în îmbrăţişarea braţelor mele,
În rotunjimea şoldurilor mele,
A mersului pasului meu,
Şi în arcuirea buzelelor mele.
Sunt o femeie
Fenomenală,
O femeie fenomenală,
Asta sunt eu.





Când intru într-o încăpere,
Demnă şi stăpână pe sine,
Băieţii care se află acolo
Sar în întâmpinarea mea 
Sau se aruncă în genunchi, 
Roind apoi în jurul meu
Ca albinele în jurul florilor încărcate de nectar.

Le-am mai spus:
Secretul meu este focul din ochii mei,
Scănteierea dinţilor mei,
Unduirea taliei mele
Şi bucuria din picioarele mele.
Sunt o femeie
Fenomenală,
O femeie fenomenală,
Asta sunt eu.

Barbatii înşişi se întreabă
În ce anume constă farmecul meu irezistibil.
Ei încearcă atât de mult
Să deslușească misterul dinlăuntrul fiinţei mele
Dar zadarnică li-i toată-ncercarea.
Oricât aş încerca să le arăt
Ei spun că nu-l pot afla.

Şi-am mai spus:
Secretul meu stă în arcuirea spatelui meu,
În soarele zâmbetului meu,
În conturul sânilor mei obraznici,
În graţia felului meu de a fi.
Sunt o femeie
Fenomenală,
O femeie fenomenală,
Asta sunt eu.

Acum aţi înţeles
Doar de ce nu privesc în pământ, nicioadată?
De ce nu strig şi nu privesc insistent?
Eu nu trebuie să vorbesc altfel decât în şoaptă.
Doar faptul că mă văd trecând,
Îi face mândri şi fericiţi.

Şi-am adăugat:
Secretul meu e în vârful tocului meu,
În fluturarea părului meu,
În palma mea,
În nevoia oamenilor de mine.
Pentru că eu sunt o femeie
Fenomenală,
O femeie fenomenală,
Asta sunt eu.

Mă iubesc pe mine însămi. Sunt mândră că sunt aşa cum sunt, dar asta nu înseamnă, nicidecum, că sunt înfumurată sau cu nasul pe sus. Ştiu să mă ascult şi să mă înţeleg. Îmi respect dorinţele. Nu cer, şi nu voi cere niciodată, nimănui, să-mi acorde mai multă atenţie decât îmi acord eu însămi, să mă iubească şi să mă răsfeţe mai mult decât o fac eu însămi. Nu mă consider egoistă, dar ştiu că problema găsirii fericirii stă în mine însămi, şi nu în alte persoane, oricât de apropiate mi-ar fi şi oricât de mult m-ar iubi. Ştiu că oamenii mă plac şi ştiu că mă iubesc, aşa cum sunt. Nu toţi. Ştiu că sunt şi oameni care mă invidiază sau care nu mă pot înghiţi. Treaba lor! Sunt oameni care pot să facă asta, eu una nu pot. Cum aş putea să invidiez o persoană care nu-mi este superioară prin nimic? Şi, prin ce ar putea cineva, oricine, să-mi fie superior? La urma-urmei, sunt o femeie fenomenală ...

Sunt ceea ce vreau să fiu.

No Response to "O femeie fenomenală"

Trimiteți un comentariu