Da’ tu nu te plictiseşti niciodată?

Aşa m-a întrebat zilele trecute o matracucă.

Eu nu ştiu de ce-i mănâncă pe unii în cur aşa de tare de problemele altora. Adică, vă imaginaţi dumneavoastră că persoana respectivă mi-a adresat aceste cuvinte din simplă curiozitate ştiinţifică? Aiurea, pentru băbătia respectivă nu cred să existe curiozitate mai profundă decât cea cu privire la ce mai fac ăia ... nici nu ştiu cum îi cheamă ... Pepe şi Zăvoranca, sau cam aşa ceva.

Bun, dar ce are cu mine? Habar n-am. Pe mine mă interesează doar faptul că mă simt agresată, şi atâta tot. Şi, sincer, nu-mi place. Rezist, dar nu-mi place.

Nu ştiu, eu nu-s psiholoagă, dar eu cred că e şi ăsta un mecanism psihologic, dacă ai ajuns în căcat, şi vezi că nu mai poţi ieşi, şi n-o mai poţi lua de la capăt, dacă vezi c-ai feştelit-o urât, măcar să-i bagi şi pe alţii în acelaşi căcat. Iar dacă nu, măcar să le scoţi ochii cu asta.

Întrebarea de mai sus poate părea nevinovată, şi poate chiar este, dar este, de fapt, break-ice-ul pentru alte întrebări, mult mai grave şi mai acuzatoare, cum ar fi:

Da’ tu poţi să stai, aşa, singură? Nu te-ai gândit cum va fi peste zece, douăzeci, treizeci de ani, când n-o să-ţi deschidă nimeni uşa?

Da’ tu, fată, nu-ţi doreşti un copil?

Da’ nu stai prea mult pe net?

Da’ crezi că-i bine să nu mergi la biserică?

Bun. Pentru toţi cretinii, mamelucii, frustraţii, de ambele sexe, de orice confesiune, din off-line sau din mediul virtual – fiindcă sunt şi aici destui, oho! – pentru toţi cei interesaţi de curul meu, ce mănânc, cu cine mi-o trag, şi cum mi-o trag, dacă stau prea mult sau prea puţin pe net, şi altele asemenea, aveţi puţină răbdare! Vă răspund la toţi, şi la toate ... pe rând. Când am timp ...

Pentru că problema mea asta este: nu am timp. Da, sunt dezordonată, nu sunt o bună planificatoare, vreau să fac multe şi nu reuşesc, dar, până la urmă asta este: nu am timp. Am atâtea proiecte în cap, am atâtea treburi de făcut, mai sunt şi perfecţionistă, îmi place ca atunci când fac un lucru, să fie făcut, şi toate astea nu-mi dau voie să mă plictisesc. Da, eu nu ştiu ce e aia plictiseală. Da, nu ştiu, eu nu mă plictisesc niciodată, eu am întotdeauna ceva de făcut, iar atunci când nu pot face, da, sunt şi momente din astea, atunci mă enervez, dar nu mă plictisesc.

Mă enervează, da, tot ceea ce îmi mănâncă timpul, tramvaiul care nu vine, situaţia stupidă şi, evident, extrem de urgentă, pe care trebuie să o fac acum, chiar dacă am făcut-o şi ieri, şi nu a folosit la nimic, mă enervează oamenii proşti, de ambele sexe, mă enervează făţărnicia, invidia, slugărnicia, şi multe alte lucruri. Toate astea mă enervează, nu mă plictisesc.

Matracuca de care vorbesc are un serviciu de tot rahatul, de unde câştigă mai nimic, un bărbat mitocan, trei copii retardaţi, stă la casă, are o curte mare, de care are grijă tot ea, şi mai creşte şi animale. Da, aţi citit bine, mai râneşte şi după alea. Ei, face toate astea şi, în plus, se mai uită şi la telenovele, la una singură, zice ea, şi mai are şi timp să se plictisească! Extraordinar, cum oare reuşeşte?

Ei bine, părerea mea – pe care nu i-am spus-o niciodată – este aceea că, de fapt, nimic din ceea ce face nu face bine. Nimic! Şi de-asta şi bărbatu-său e aşa cum este, şi copiii, şi tot. Păi, de bărbat e ăla care să stea cu o asemenea individă? Unul ca ea, evident. Şi ce copiii pot avea asemenea oameni? Unii ca ei, evident!

Eu asta înţeleg printr-o femeie toantă. Şi sunt multe ... pute ţara asta de femei toante. Şi-apoi ne mai mirăm de una, de alta?

Bine măcar că merge la biserică ...

P.S. Ei bine, da, am şi eu două feţe ... ca noi toţi, de altfel. Una e calmă, relaxată, frumoasă, cealaltă e agresivă şi nu tocmai politicoasă. Dar, spuneţi dumneavoastră, de ce trebuie, totdeauna, să existe nişte persoane care să se erijeze în sfătuitori „înţelepţi”? De ce nu-şi văd oamenii ăştia de viaţa lor care e, cel puţin din punctul meu de vedere, de tot rahatul? De ce ţin musai să-i condamne pe cei care nu sunt asemenea lor, care au alte viziuni, alte standarde, alt mod de viaţă? De ce?

Şi-atunci să nu ripostez?