miercuri, 15 iunie 2011

Maternitatea ca scuză

6
Cât de importantă este existenţa unui copil în viaţa unei femei?

Nu ştiu, cert este că, uitându-mă în jur, am constatat următoarele:

1. Relaţiile de cuplu nu au nicio legătură cu existenţa sau inexistenţa unui copil. Cine crede că existenţa unui copil cimentează o relaţie, se înşeală. Am văzut nenumărate cupluri cu copii, care s-au despărţit, şi am văzut şi cupluri fără copii care rezistă foarte bine.

2. „Fă un copil, să aibă cine să-ţi deschidă uşa la bătrâneţe”. Mmm ... nu sunt foarte sigură că vreau să-mi deschidă cineva uşa. Da’ să zicem că vreau. Şi ce legătură are asta cu copiii? Uite, am cunoscut o femeie, acum e bătrână ... a avut vreo şapte copii. Doi în Spania, unul în Canada, unul în Noua Zeelandă, şi aşa mai departe. Ştiţi câţi dintre ei îi „deschid uşa”? Ce să-i deschidă uşa, nu-i dau un telefon, nu-i scriu o scrisoare; baba n-are internet, dar şi dacă ar avea, cred că tot degeaba ar fi, copii nu vorbesc cu ea nu din lipsa mijloacelor tehnice, ci ... nu ştiu de ce, aşa vor ei.

3. Altă babă, alt fenomen. Una „norocoasă”, în sensul că a avusese nenumărate oportunităţi de a câştiga bani, mulţi bani. Dar şi lacomă, lacomă peste fire. După ce-a ieşit la pensie, băbăciunea asta a mai lucrat vreo doişpe ani, şi-ar mai fi lucrat, fără îndoială, încă vreo doişpe, dacă nu ar fi trimis-o Boc la plimbare. Bun, nu-i nimic greşit să lucrezi, şi, dacă lucrezi, e normal să şi câştigi, nu asta-i problema. Problema e că ... ştiţi ce făcea cu banii? Că, de trăit trăia – trăieşte şi-acuma – ca ultima servitoare, vai de capul ei! Ei, ştiţi? Nu? Aflaţi atunci: îi trimitea lu’ fiu-său, în Germania. Plecat de vreo cinşpe ani. 

4. Cu deosebire în ultimele decenii, modul de viaţă s-a schimbat foarte mult. Nu, nu e vorba doar de „carieră”, deşi şi cariera îşi are şi ea importanţa ei. E foarte greu să şi performezi în carieră, si să fii şi o mamă bună. Dar – e doar o perere a mea – condiţiile viaţă de astăzi, din marile oraşe, sunt improprii pentru creşterea şi educarea unui copil, cel puţin până la o anumită vârstă. E, poate, o idee preconcepută, o nostalgie, o ... nu ştiu ... dar ce să facă un copil mic într-un mare oraş? Un copil are nevoie de spaţii vaste, să alerge pe câmp, să culeagă floricele, să ... ce să facă în oraş, să înţepenească în faţa televizorului? Bun, sunt bunicii, dar bunicii nu sunt tot una cu părinţii. Şi, de multe ori, bunicii locuiesc tot în oraş.
 

5. Ca o concluzie, cred că femeile, mă rog, majoritatea femeilor, exagerează în privinţa maternităţii. Fac un plod şi zic: „e cea mai mare realizare a mea, e minunea vieţii mele”. Ok, sunt de acord, dar această realizare a avut-o şi maică-sa, şi bunică-sa, şi străbunică-sa, şi aşa mai departe. Bun, şi faţă de toate aceste strămoaşe, ce aduce femeia respectivă în plus? E cam aiurea, nu?
 
Da, de multe ori, de prea multe ori, maternitatea e o doar scuză. Pentru prea multe neîmpliniri ...

6 Response to Maternitatea ca scuză

16 iunie 2011, 00:07

Chestia asta de a avea un copil e ca un lucru pe care trebuie sa-l faci macar o data in viata. Insa, de asemenea, e un lucru ireversibil. Adica, daca ti se pare greu dupa ce l-ai facut, nu poti sa il arunci la cos si gata. Dar n-ai cum sa intelegi ce gandesc si de ce se comporta asa, pana cand nu ai sa faci si tu acelasi lucru. Eu un singur lucru am invatat in materie de relatii cu alte persoane: sa nu judec niciodata pe cineva daca nu trec sau am trecut prin ce trece el.

16 iunie 2011, 09:35

imi place cum vezi lucrurile,felicitari .Asta cu sunt mandra ca am un copil este din categoria sunt mandru ca sunt roman . Asa si ? O zi frumoasa

Anonim
18 iunie 2011, 22:28

Stii ce sare in ochi la blogul tau?

Te tot plangi ca nu au altii/altele loc de tine, dar stai si judeci pe toata lumea din jurul tau exact la fel cum fac cei pe care ii critici.
Acum chiar ca inteleg de ce nu te plictisesti niciodata :D

Pacat ca nu iti vezi de ale tale si-ti dai cu parerea unde nu cunosti.

Sa stii ca nu este nimic original in a-ti expune frustrarile intr-un blog.

Anonim
19 iunie 2011, 00:23

Pt. Primus Anonimus....
Ceea ce nu înţelegi tu e că dom`şoara...nu-şi prezintă frustrările ci reflecţiile proprii şi personale asupra anumitor aspecte ale vieţii cu care se intersectează. Dacă te deranjează faptul că unii au un punct de vedere....nu e bine.
Pentru asta există, blog şi blogosferă....să-ţi dai cu părerea. Tu probabil, interpretezi...greşit.
Iar oamenii plicticoşi sunt naşpa să ştii....
Al doilea anonim.

21 iunie 2011, 14:26

Cam acide pentru gustul mu articolele tale.Probabil atuni cnd iti vei dori un copil, dupa ce vei fi gasind un barbat adevarat (pentru ca exista insa trebuie sa nu-l cauti in club), iti vei doi si un copil. Este un pas important si frumos in acelasi timp, care necesita o pesoana responsabila. Te ve gandio cu ce va semana, ce va lua de la tine, ce a lu de la el. iti vei sacrific noptile pentruel cand va fi mic, si va deveni una dintre pincipalele motive di viata ta care te va face sa zambesti. Iar daca vei fi o mama buna, cu siguranta copii tai nu vor uita de tine la batranete....

PS: sau poti compara copilul tau NICIODATA cu nici o alt realizare materiala! pe tine sincer t sfatuiessa nu faci vreoadata, penr ca nu-ti doresti, si cand vi da si de greu...poate mai vedem un copil abandonat pe strada ca mami a vrut sa aiba vita usoara si vai, abeadupa si-a dat seama cam ce inseamna sa ai un copil.

O zi buna!

21 iunie 2011, 17:35

@Raphaelly: O zi buna! - asta inteleg.

Da' restu' ... restu' nu. Si am folosit si Google translate.

Trimiteți un comentariu