Maternitatea ca scuză

Cât de importantă este existenţa unui copil în viaţa unei femei?

Nu ştiu, cert este că, uitându-mă în jur, am constatat următoarele:

1. Relaţiile de cuplu nu au nicio legătură cu existenţa sau inexistenţa unui copil. Cine crede că existenţa unui copil cimentează o relaţie, se înşeală. Am văzut nenumărate cupluri cu copii, care s-au despărţit, şi am văzut şi cupluri fără copii care rezistă foarte bine.

2. „Fă un copil, să aibă cine să-ţi deschidă uşa la bătrâneţe”. Mmm ... nu sunt foarte sigură că vreau să-mi deschidă cineva uşa. Da’ să zicem că vreau. Şi ce legătură are asta cu copiii? Uite, am cunoscut o femeie, acum e bătrână ... a avut vreo şapte copii. Doi în Spania, unul în Canada, unul în Noua Zeelandă, şi aşa mai departe. Ştiţi câţi dintre ei îi „deschid uşa”? Ce să-i deschidă uşa, nu-i dau un telefon, nu-i scriu o scrisoare; baba n-are internet, dar şi dacă ar avea, cred că tot degeaba ar fi, copii nu vorbesc cu ea nu din lipsa mijloacelor tehnice, ci ... nu ştiu de ce, aşa vor ei.

3. Altă babă, alt fenomen. Una „norocoasă”, în sensul că a avusese nenumărate oportunităţi de a câştiga bani, mulţi bani. Dar şi lacomă, lacomă peste fire. După ce-a ieşit la pensie, băbăciunea asta a mai lucrat vreo doişpe ani, şi-ar mai fi lucrat, fără îndoială, încă vreo doişpe, dacă nu ar fi trimis-o Boc la plimbare. Bun, nu-i nimic greşit să lucrezi, şi, dacă lucrezi, e normal să şi câştigi, nu asta-i problema. Problema e că ... ştiţi ce făcea cu banii? Că, de trăit trăia – trăieşte şi-acuma – ca ultima servitoare, vai de capul ei! Ei, ştiţi? Nu? Aflaţi atunci: îi trimitea lu’ fiu-său, în Germania. Plecat de vreo cinşpe ani. 

4. Cu deosebire în ultimele decenii, modul de viaţă s-a schimbat foarte mult. Nu, nu e vorba doar de „carieră”, deşi şi cariera îşi are şi ea importanţa ei. E foarte greu să şi performezi în carieră, si să fii şi o mamă bună. Dar – e doar o perere a mea – condiţiile viaţă de astăzi, din marile oraşe, sunt improprii pentru creşterea şi educarea unui copil, cel puţin până la o anumită vârstă. E, poate, o idee preconcepută, o nostalgie, o ... nu ştiu ... dar ce să facă un copil mic într-un mare oraş? Un copil are nevoie de spaţii vaste, să alerge pe câmp, să culeagă floricele, să ... ce să facă în oraş, să înţepenească în faţa televizorului? Bun, sunt bunicii, dar bunicii nu sunt tot una cu părinţii. Şi, de multe ori, bunicii locuiesc tot în oraş.
 

5. Ca o concluzie, cred că femeile, mă rog, majoritatea femeilor, exagerează în privinţa maternităţii. Fac un plod şi zic: „e cea mai mare realizare a mea, e minunea vieţii mele”. Ok, sunt de acord, dar această realizare a avut-o şi maică-sa, şi bunică-sa, şi străbunică-sa, şi aşa mai departe. Bun, şi faţă de toate aceste strămoaşe, ce aduce femeia respectivă în plus? E cam aiurea, nu?
 

Da, de multe ori, de prea multe ori, maternitatea e o doar scuză. Pentru prea multe neîmpliniri ...